Cum mi-am ales rochia de mireasă?

De când lumea, fetele s-au gândit măcar o dată cum ar arăta în rochie de mireasă. Am făcut și eu asta… și chiar de multe  ori!  Așa am strans de-a lungul timpului, într-un folder, sute de imagini cu idei de rochii, iar când a fost momentul să aleg ce îmi doresc, a fost foarte greu. Mi-am dorit ca rochia mea de mireasă să fie perfectă… și cum, din atatea posilibități, să te hotărăști doar la una!?!? Așa că au ieșit trei: rochia de la cununia civilă, rochia de mireasă propriu-zisă, și rochia de petrecere.

Apoi mi-am dar seama că una din ele seamănă foarte mult cu cea a mamei. Probabil mi s-a întipărit în minte și o căutam involuntar.

 

Să o fac, să o cumpăr, unde o pot găsi, ce preț ar avea, cine mi-ar putea-o face, ar ieși la fel?? După și mai multe întrebări… și frământări, am hotărât să o cumpăr gata făcută.

Prima rochie probată a fost aceasta. Am fost până la Tg Mureș pentru ea. Părea că ar fi oarecum ce mi-am dorit… dar când am probat-o nu am simțit asta, iar eu de cele mai multe ori merg pe instinct. Dacă nu fac asta, sigur greșesc.

Cum au ajuns rochiile în  forma finală… nici eu nu stiu! 🙂 Cu o lună înainte de nuntă eu încă nu știam cu ce mă voi îmbrăca, dar cum universul lucrează exact așa cum trebuie, cu încredere că voi fi găsit rochia (sau rochiile perfecte), așa a și fost!

Rochia de la cununia civilă trebuia să se potrivească cu pălăria Fandacsia, așa că am ales o rochie stil broderie anglaise de pe www.boutiquefeel.com.

 

 

Rochia de petrecere am ales să o fac la Barbara Langellotti Atelier, unde mi-au plăcut foarte mult materialele și cât de fin lucrează cu ele. Astfel, am pornit de la această rochie și am mai personalizat-o puțin pentru o rochie de mireasă, evident.

Site-ul  Maria Lucia Hohan mi-a apărut absolut întâmplător, într-una din nopțile în care căutam, deja descurajată, o rochie care să acopere și mai mult detaliile dorite de mine. A venit exact ca un ajutor angelic, și rochia mea de vis a fost gata chiar la timp.

 

 

Rochia de la care am pornit ca idee, arăta cam așa, însă știam că vreau și alte elemente.

 

Începem cu partea de sus a rochiei. Mi-aș fi dorit să am mai mult spatele gol, ca în aceste fotografii, dar asta însemna să renunț la alte elemente pe care mi le doream mai mult.

La fel și fața, cu bretele spaghetti și topul nude cu aplicații de dantelă.

 

Și aceasă variantă îmi surâdea.

Însă am ales la una din rochii să am bretele în formă de fundiță.

Și o capă de genul mi-ar fi plăcut, de exemplu, dacă aș fi ales bretelele spaghetti, să fiu un pic mai îmbrăcată :), dar fiind toiul verii, cred că ar fi fost prea mult…

Așa că am optat pentru aceasă variantă, unde fundele mai sus prezentate se metamorfozau în niște aripi de înger.

În partea de jos îmi doream să mi se vadă picioarele, în ideea în care rochiile să fie foarte vaporoase, așa că eu m-am gândit că ar fi fost o treabă să îmi fac o rochie scurtă, și pe deasupra să fac o fustă (eventual cu trenă) din voal, pe care să o pot da jos la petrecere.

 

 

 

În aceeași măsură mă gândeam și la o rochie stil vintage, toată din voal, eventual cu dantelă…

Așa că le-am luat pe rând:

Îmi plăcea mult acest volănaș desupra genunchilor (se pare că e același volănaș din rochia mamei).

 

Fără discuții trebuia să am șliț! Ambele mele rochii lungi au avut. 🙂

Cum spuneam, era aceasă variantă de fustă peste altă rochie care mă tenta mult, însă nu mă puteam decide dacă să fie din voal, din tule sau tule cu buline. 🙂 *Pe rochia propriu-zisă am avut steluțe mici cusute, să îmi aducă aminte mereu că e o rochie angelică.

Mai jos sunt cele trei variante: Fusta din tule cu acel volănaș fără de care nu se putea…

Tule cu buline,

 

Sau pur și simplu o fustă simplă din voal, de preferat cu trenă, la fel detașabilă.

Apoi mintea mea a mers mai departe și chiar m-am gândit că mi-ar fi plăcut o fustă-trenă detașabilă și cu dantelă. 🙂

Sau chiar doar dantelă.

Rochia asta este printre primele salvate, și chiar mi-ar fi plăcut mult, eventual invers, cu acea fustă-trena detașabilă din tule pe deasupra:)))))

Ah, și să nu uităm de voalul cu buline!!! Ok… nu stiu cum de m-am ținut să nu mi-l iau! :))))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *