Îndrăznește să visezi!

Cu o stranie luciditate tocmai ce am facut o analiză retrospectivă a vieții mele în ultimii ani, și un lucru m-a izbit… faptul că pot să îndrăznesc să visez, oricât de ocupată aș fi, oricât de neliniștită și oricât de copleșită. Nu îmi poate lua nimeni asta!

Aceasta este reflectarea fidelă a realității actuale, în urma unor visuri de copil:

  • am visat să îmi găsesc liniștea și să îmi cunosc misiunea pe pământ – se pare că se întrezărește acolo luminița de la capătul tunelului :))
  • am visat măcar să cunosc arta – m-am suprins și pe mine să pot să creez;
  • am visat să fiu „femeie de afaceri”- nici mie nu îmi vine să cred, dar… o fi! așa zice lumea 🙂
  • am visat să fiu la fel de bună, empatică și altruisă, orice aș întâlni în viață – până acum nu m-am lăsat influențată negativ;
  • am visat că într-o zi voi putea fi ordonată și organizată :))) (buna asta!) – îndatoririle de zi cu zi, lucrurile pe care vreau să le fac, datoriile pe care trebuie să le platesc, planurile pe care le am, ideile care asteaptă, m-am trezit vrând-nevrând că s-au transformat în mii de liste, câteva agende, planificări anuale, lunare și pe evenimente. That’s weird tho!!
  • am visat, ca atunci când plec în vacanță, să pot să îmi permit să le cumpăr celor dragi cadouri – este cea mai mare satisfacție de până acum!
  • am visat să pot să îmi permit să îmi cumpăr o haină pe care mi-o doresc, nu numai pentru că am nevoie – aici am exagerat un pic 🙂
  • am visat sa iubesc și să fiu iubită – anul acesta mi s-a confirmat și acest lucru;
  • am visat să pot să visez – așa am ajuns aici.

Acum ceva timp am cumpărat două topuri de hârtie pentru a face 1000 de cocori (păsări sfinte ce trăiesc 100 de ani). Legenda spune că dacă o persoană face 1000 de cocori din hârtie i se va îndeplini o dorință. Ne-am apucat noi… și am zis că vom face în fiecare zi câțiva până la nuntă. Apucaserăm să facem doi. Am ieșit să facem aceste fotografii și am luat unul cu noi. În timp ce Robert îmi făcea fotografia, un băiețel se uita la noi, și apoi întreabă:

– Hei, ce dragut! ce este acesta? bunica lui îl îndemna să se poarte frumos.

– Este un cocor din hartie!

– Ce frumos e! Tu l-ai făcut?

– Da! Îți place?

– Da!

– Vrei să ți-l dau ție?

– Da!?!?! Mi-l dai?

– Da, poftim!

L-a luat, în timp ce bunica lui l-a atenționat să spună mulțumesc. Am simțit bucuria din sufletul lui 🙂

Și așa am rămas cu un singur cocor. Mai avem 999 de făcut.

Până atunci trebuie să ne punem o dorință comună. Un vis pe care să îl trăim amândoi! 🙂

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *