#londoning

Când ajungem să ne trăim viața? Care e  momentul în care se produce declicul? Poate atunci când ajungem la un anumit statut, sau când am terminat de construit case sau de crescut copii, sau când am obosit sa muncim 24/7, sau poate când ne îmbolnăvim, sau atunci când avem o decepție? De ce oare trebuie să așteptăm să se întâmple asta, în loc să ne bucurăm acum?

Uite asta am învățat în vacanța pe care am avut-o în Londra, să îmi fac timp chiar și în mijlocul zilei, să mă bucur de un sandwich  pe o bancă în parc, sau de o ceașcă de ceai în pe niște scări oarecare, sau chiar să ies cu bicicleta la 7 dimineata (că atunci e liber trotuarul și pot merge pe străzile din Bacau 🙂 ) și să îmi încep ziua cu energie bună.

Exact asta s-a produs în mine: să aleg întotdeauna activitățile care îmi fac bine, oamenii care mă inspiră, și locurile care mă încarcă cu energie, deasemenea, eu aleg să VĂD în oameni BUNĂTATEA, sau în orașul în care trăiesc, FRUMUSEȚEA. Precum londonezii, care au transformat un oraș gri, posomorât, într-unul colorat și plin de viață.

Pot fi și moduri plăcute de a ne produce un declic: o vacanță, o ieșire în natură, sau măcar un liber când și când, să avem timp să ne așezăm gândurile, să prioritizăm. Mai demult uram, efectiv, cuvântul asta, pentru că nu știam cu ce să încep, atâta erau de amețite gândurile în capul meu 😀 . Acum trăiesc, apreciez și mă bucur de tot! 🙂

Photo credit: Robert Ghenta (de asta nu apare in nicio poza 🙂)

Tower Bridge

London streets

Tate Museum

I keep seeing these stickers everywhere

Temple Bar monument

Borough market

Flower market –  Columbia Road Market 

The city’s best vinyl spot

National Maritime Museum

Red telephone box

River ThamesThe Shard

London Underground

London EyeBig BenCarnaby Street

Saint Paul Cathedral

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *