Am plecat cu inima cât un purice, după toate știrile pe care le auzeam despre refugiați. Mai aveam un pic și nu mai mergeam nicăieri, însă nu mai puteam da înapoi… Și să vezi, că defapt, după cum și bănuiam, mass-media din România ne-a manipulat în tot acest timp. Interese sunt multe, din partea statului, a Bisericii, sau a marilor companii care fac legea, dar nu vreau să aduc în discuție mizeriile astea. În Germania nu se vorbea despre acest lucru, nici la TV, nici pe stradă, nici în casă… situatia era sub control și oamanii erau liniștiți. Mă simțeam mai sigură decât oriunde!

Experiența în această țară civilizată m-a dat puțin peste cap. Este mult peste TOT ce am văzut pâna acum! Când cineva îmi spunea că nemții sunt cu 100 ani înaintea noastră, nu puteam să îmi imaginez exact ce voia să spună… acum am înteles, pentru că am văzut cu ochii mei! (Îi înțeleg acum și pe refugiați! 🙂 ) Și nu ma refer doar la infrastructură, tehnologie, educație, etc, ei pun preț mai mult pe frumusețea interioară, dezvoltare personală și relații interumane de calitate.

Am ramas plăcut surprinsă de faptul că, chiar dacă și-ar putea permite luxul, nu epatează prin kitsch-uri, în schimb folosesc lucruri de cea mai bună calitate. Fie vorba între noi, nu am văzut niciun magazin de chinezării sau SH-uri. E de inteles, deoarece nivelul ridicat de trai le permite acest lucru… ei nu au grija zilei de mâine. Cum spunea un prieten: „singura lor problema este că nu știu ce mașina nou aparută să își ia”.

Sigur, nu am stat foarte mult ca să am timp să le observ comportamentul, dar ca primă impresie pot spune că sunt mai mult politicoși decât prietenoși, dar e destul! Am surprins amabilitatea și chiar bucuria cu care îți răspund și sunt dispuși să îți ofere din timpul lor pentru a te ajuta, în cateva scene:
– mergeam pe stradă și îmi zâmbeau sau îmi spuneau lucruri frumoase ( însă m-a deranjat faptul că, atunci când îi rugam să vorbească în engleză, strâmbau din nas);
– îmi făceau din mână, zambeau și intrau în poza mea în timp ce fotografiam împrejurimile;
– pâna și copilașii erau educați în acest fel, de exemplu, căutam MOMEM – Museum Of Modern Electronic Music, când am întâlnit câțiva copii care se jucau, și văzându-ne așa dezorientați, s-au oferit să ne ghideze, însă într-un final s-a dovedit că nici nu exista acest muzeu, se deschidea în 2018;
-în ultima zi, înainte să plecăm, luni dimineață la ora 8, când se presupune că lumea se grabește la muncă, Robert își verifica uleiul la mașină, când deodată oprește un tip să ne ofere ajutorul lui, crezând că avem probleme cu mașina. Mai zi ceva…
Toate aceste întâmplări mi-au demontat toate preconcepție despre nemți!

Hallo Deutschland!

În prima zi am vizitat Muzeul de matematică din Gießen

Seara, ne-a răsfățat Robert cu o rață adusă din România <3

A doua zi, am pornit la pas prin Frankfurt

Goethe University of Frankfurt

Gradina botanica Palmengarten

În continuare, mai multe fotografii cu oameni și locuri, în drumul nostru spre centrul orașului

O îmbinare perfectă între maiestuozitatea cladirilor noi și încărcătura istorică a celor vechi

Ca să încheiem frumos această zi, am urcat, mai mult obligată :), pe un zgârâie-nor, de unde se vedea to orasul de pe râul Main.

În cea de-a treia zis am fost la IAA – Internationale Automobil-Ausstellung, însă pentru asta am pregătit o postare separată, și seara am băut un ceai cald la Leonhard’s Skylounge pentru a ne lua rămas bun de la Frankfurt.